Cum să îți faci o grădină de balcon

Eu am crescut la casă. Aveam o curte mică, dar plină de tot felul de flori, o curte un pic mai mare cu o viță de vie care făcea niște struguri oribili cu o coajă super tare și gâdilătoare, o glicină uriașă care a reușit să dărâme acoperișul de la garaj, nu că nu era super șubred, și niște tuie înalte (personal mi se par niște arbori penali, dar să nu îi ziceți mamei căci ei îi plac) și o grădină cu tot felul de pomi și legume. Vecinul nostru și-a montat într-o zi niște schele uriașe din metal desupra întregii curți și le-a umplut cu viță de vie. Noi nu prea mai aveam lumină, dar ce frumos era când îi atacau graurii vița de vie și ne simțeam și noi răzbunați pentru că ne-au luat soarele.

Când ne-am mutat la bloc, mie mi-a lipsit mult să pot dimineața să ies la prima oră afară și să văd numai verde în jur, deci mi-am zis că dacă tot avem un balcon destul de lung să îl facem grădină în loc de depozit.

Măi, eu nu știu să fac prea multe lucruri prin casă: nu calc, nu cos, nu scot pete, nu fac mâncare, nu șterg praful, de fapt cred că nu fac mai nimic în afară de a mă juca cu copiii, dar grădina asta am făcut-o cu multă dedicație și răbdare. Mi-a luat cam patru ani 🙂

Bun, acum să trecem la elementele cheie în a construi o grădină:

  1. Primul pas, destul de dificil de altfel, e să aveți un soț puternic și răbdător. O să vă ia un pic de muncă de convingere ca în fiecare primăvară să îl tărâți după voi prin magazine de plante ca să alegeți tot felul de buruieni. După ce a avut răbdare la alegerea buruienilor și pentru a răspunde la întrebări de genul: Să iau două albe și una roz sau două roșii și una albă?, veți zâmbi frumos și veți spune: Și ne mai trebuie patru saci de 20 de L și 7 jardiniere și 2 ghivece mari de pământ. La orice protest trebuie să vă țineți tare pe poziții și să nu acceptați niciun compromis de genul: Mergem în pădure și luăm pământ de acolo sau Dar nu ne intră astea toate în mașină, măi femeie! sau Tu știi că eu am o operație la spate și nu o să pot căra toate astea până sus așa de ușor. Dă Doamne sănătate la soț, dacă tot îl pomenim, că pe el săracul a picat și udatul grădinii.
  2. Al doilea pas e să aveți destul de multă răbdare și perseverență ca să încercați tot felul de plante până găsiți ce merge bine la voi. Cred că asta se aplică atunci când habar nu aveți ce faceți, ceea ce a fost cazul meu.

Și acum explicația: Ne-a luat un pic până ne-am dat seama că doar cu jardiniere nu faci o grădină, chiar dacă ai foarte multe jardiniere, plus că sunt destul de problematice și ele.

Spargem acum operațiunea în două părți : etapa jardinierele

anul 1: Mușcate, ce faaainn! Le-am umplut cu mușcate înalte și frumoase. Toată vara am avut balconul plin de petale de mușcate și mi-am jurat că nu mai pun mușcate veci.

anul 2: arbuști foioși pitici. Au arătat grozav, combinații de vreo 3-4 arbuști micuți, fără flori într-o jardinieră. A durat fix o lună, până au început să crească în toate părțile, să se înghesuie și să se sufoce unii pe alții și unii suportau mai bine soarele, alții mai bine umbra. Iarna i-am dus pe scara blocului și unii au murit, unii au supraviețuit. No, nici așa nu a fost bine.

anul 3: plante gen cactuși, ceva cam așa. Astea au fost în raiul lor. S-au întins, s-au scurs pe lângă jardiniere, o duceau mega bine. Într-o zi cu soare, când dau să le ud, observ că peste noapte s-au umplut de niște păduchi albi. Era atacul păduchilor, absolut incredibil. Nu le-am putut salva oricât am încercat.

anul 4 (adică anul ăsta): revenim la cele mai rezistente pe care le-am încercat până acum, mușcate, dar de data asta curgătoare. La mușcatele astea, pentru care o să ne înjure vecinul de dedesubt, am făcut așa: Am cumpărat de la magazin caserole de câte 5-6 puiuți mici de mușcată, la un preț indecent de mic. I-am replantat în jardiniere și i-am ținut în casă până au prin putere și afară a fost destul de cald. Am făcut așa din două motive: cu prețul a 3 ghivece de mușcate măricele, noi am cumpărat 6 caserole de câte 5-6 pui, fiind micuțe o să le ia ceva timp până devin niște monștri plini de flori, deci am șanse mai mici să ne umplem de petale, dar verde tot avem. 🙂

Etapa ghivecele uriașe:

anul 1: Caprifoi. Dragul meu soț a vrut doar să aibă aproape mirosul de caprifoi, după cât a muncit cu plantele astea. Așa că am luat 2 pui mai mărișori de caprifoi și un pui de luleaua turcului, i-am plantat în ghivecele mari de pământ, le-am cumpărat un fel de panou pentru gard pe care l-am prins de peretele balconului și le-am iubit. Caprifoiul a luat la un moment dat o boală și toate frunzele făceau un fel de pânză albă pe ele și se uscau. Nu știu exact cu câte soluții am încercat să îl tratăm. Numai la vraci nu am fost. Luleaua o ducea binișor, dar creștea incredibil de încet.

anul 2: Caprifoi. Am luat încă trei pui, mult mai mari. Aceeași poveste.

anul 3: am tăiat tot și am plantat iederă, pe care o creșteam tot așa din pui mici mici de vreun an în casă și o viță canadiană pe care am luat-o măricică.

anul 4: Ieiii, avem grădină. Iedera deja s-a întins pe tot peretele și urcă spre tavan. Vița încercăm să o direcționăm spre marginea balconului. Totul bine până la toamnă când îi pică toate frunzele și o să avem ceva de măturat. Iarna îmbrac ghivecele în tot felul de improvizații de polistiren, cartoane și plastic care se umplu oribil de praf până la primăvară, dar le protejează destul de bine.

Atât, că mă dor degetele și nu am mai scris niciodată așa lungitură de poveste.

Concluzie: răbdare multă, soț fain și să găsești ce merge bine pe balconul tău în funcție de expunerea la soare și de bolile pe care le aduce vântul.


 

Advertisements

Dă-ți cu parerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s