Clientul nostru, stăpânul nostru

În orice firmă mergeți, mai puțin la alea de stat, la magazinele de țoale și de ceasuri și la alimentara de la colț care e înghețată în era comunistă și al cărei nume începe cu O, o să auziți mare și tare ”Clientul nostru e stăpânul nostru”. Nimic rău în asta. Chiar așa și e: nu ai clienți, nu ai business…foarte simplu.

Dar cum ar fi dacă ai clienți, dar nu mai ai cu cine să faci business pentru că atât ai mulțumit clientul de ți-ai epuizat oamenii și au plecat rând pe rând. 

Clientul ar trebui să fie nebun să nu vrea luna de pe cer, cât mai repede și cât mai ieftin. Și noi vrem asta când suntem clienți. De ce s-ar pogorî clientul Pita-lui-Dumnezeu peste noi și să zică: ”Măi, îmi sunteți așa de dragi de puteți face jumate din ce vreau eu, în timp dublu și la cost triplu.”? Nu lucrăm toți pentru statul român…e mai greu printre pământeni. Evident că o să tragă cât mai mult la oala lui și o să ne împingă cât îl lăsăm noi. Ar fi prost în cap dacă nu ar face asta și dacă pentru un lucru există management pe lumea asta, atunci lucru acesta e pentru ca cineva să nu lase clientul să împingă ca nebunul până ne pierdem toți oamenii și totuși sursa salariilor noastre să rămână stăpânul nostru, doar că un pic diferit.

Dacă am schimba expresia asta cu stăpânul în ceva de genul: ”clientul nostru, lordul nostru”, iar noi samuraii lui. Ceva de genul ăsta, vă prindeți voi. Adică: dacă tu ești lordul meu și eu sunt un super samurai, atunci eu îți vreau binele și onoarea mea e în joc dacă nu am grijă de tine. Când tu vii și spui să facem o chestie repejor și să mai tăiem din calitate, eu vin și spun: okk, acum merge repede, după 2 luni o să ai problemele astea și peste un an o să ai problema asta, eu nu sunt de acord să facem așa și nu merg cu tine la război așa, hai să ne gândim la alte soluții să obținem același lucru. Și el vine și zice: nu se poate altcumva, nu pot oamenii tăi să lucreze mai mult? Iar tu vii și spui: de ce am face asta? Dacă îmi epuizezi luptătorii, pe termen lung o să fie mai rău pentru tine. Hai să vedem dacă poți face tu ceva ca ei să lupte mai repede, nu mai mult. Și el vine și zice: nu sunt mulțumit. Și tu vii și zici: eu sunt samurai și nu pot să lupt decât corect și pentru tine, iar ce vrei tu să faci nu e bine pentru tine, hai să fim siguri că nu există altă cale.

Așa faină e teoria asta a mea și jur că în fiecare dimineață mă uit în oglindă și văd un samurai. După aia, ajung la serviciu și pur și simplu orice aș face, unii clienți nu vor să fie lorzi, ci doar stăpâni. Atunci îmi vine să mă fac ronin, că altă cale nu e, numa mă opresc la timp și mai scriu un mail, mai dau un telefon, poate poate îmi iese cumva.

O scurtă concluzie: Nu citim mai bine Bushido decât chestii de PMI?

 

PS: Povestea mea despre samurai sună mai bine ca realitatea, dar mai bine mă credeți pe mine decât să citiți prostii de pe google. 😉

Advertisements

Dă-ți cu parerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s