Când facebook-ul îți zice că îți e dor de soțul tău

Bling bling, notificare. Tap, tap, deschid notificarea.

You shared 5 days in a row and your friends are reacting. Ieiiii. Să dansăm împreună.

Ha? Am share-uit 5 zile la rând? Ha? Serios? 5 zile la rând. No, dă-i pace. Aveam ceva important de zis, sigur.

Peste 3 zile. Bling bling, notificare. Tap, tap, deschid notificarea.

You shared 3 days in a row and your friends are reacting. Ieii?

 

Ha? Pe bune? Ce naiba?

Ați auzit vreodată de dopamină? ”Dopamina e un neurotransmițător care ajută la controlarea centrilor de recompensă și plăcere ai creierului.”. Mănânci o tablă de ciocolată. Yuhuu, dopamină. Bei un pic cam mult. Yuhuu, dopamină. Ți-ai cumpărat al treilea sacou galben. Yuhuu, dopamină. Problema cu gagica asta e că e așa de plăcută că vrei să o ai tot timpul cu tine și mai nasol e că o poți obține simplu și rapid. E un deliciu să o ai.

Știți ce face icoana aia de notificări de like-uri de la facebook? Yep, dopamină.

Cuiva îi place ce ai pus tu pe perete. Simplu și rapid, cu un singur click, fără să te dai peste cap, fără să te străduiești să faci ceva special. Simplu, rapid, feedback instant. Cuiva îi place de tine. Dopaminăă.

Dar de ce am devenit eu brusc dependentă de dopamina asta de pe facebook? Păi poate în primul rând pentru că soțul meu e plecat într-o foarte lungă delegație, cu access restricționat la mijloace de comunicare, deci nu mai are cine să îmi hrănească zilnic nevoie de a fi plăcuta de cineva și de a fi specială. Pe lângă asta, în totala mea nebunie, m-am decis să fac o pauză de ciocolată, deci nu îmi mai pot lua nici de acolo dopamina asta nenorocită.

Așa că, fără să îmi dau seama am ajuns să mă hrănesc cu iconița de notificări. De curiozitate mi-am instalat un activity tracker pe telefon. 87. De 87 de ori mi-am verificat facebook-ul de pe telefon într-o zi… fuck me.

După asta m-am apucat de citit despre cum funcționează dependența de dopamina și am descoperit ceva, ce nu știu cum să traduc, numit instant/immediate gratification și acolo am mai zis un oau și am ajuns la concluzia că dependența pe care am dezvoltat-o putea veni la orice moment și din multe alte cauze.

No, după ce mi-am făcut psihanaliza în mijlocul uliței, vă las cu o întrebare: Ia priviți în browser, aveți deschis faceboook-ul toată ziua indiferent dacă sunteți acasă sau la serviciu? Kabooommm, dependență îi zice. O să vă ia puțin să acceptați…