Când îți dai seama că soțul nu glumea

În familia mea tradițională formată prin căsătoria consimțită dintre un bărbat și o femeie, eu, femeia, am decis că sunt lucuri pe care eu nu le fac. Cum ar fi: nu bag benzină, decât dacă e musai, nu duc mașina la schimbat cauciucurile, nu duc mașina la ITP, nu duc mașina la spălat, decât dacă crește iarbă în ea și chiar nu o duce altcineva și nu fac curat în portbagaj. Eu pun doar lichid de parbriz, dacă nu uită bărbatul să îl cumpere. Toate astea pentru că trebuie să am și eu niște standarde de doamnă, ca să știe bărbatul că deplasarea în familia noastră tradițională depinde total de el. Asta e valabil și la mașina lui și la a mea( avem două mașini: una mică de fete care e a ”mea” și una mare de familie care e a ”lui”)

Fiind plecat în nenumărate delegații, mă sună într-o zi și îmi comunică că nu am de ales și trebuie să duc mașina lui la schimbatul roților. Pufnesc, răbufnesc și pufnesc iarăși, îl întreb dacă am ceva special de făcut și zice că nu, să merg numai să o las la schimb.

Bun, mă duc de cu dimineață, mă pun la coadă și se întâmplă așa:

-Bună dimineața. Am adus mașina soțului meu la schimb de roți.
-Aveți cauciucurile la noi la hotel?
-Da
-Să îmi dați procesul verbal.
-Hmm, am așa ceva?
-Da
-Oare îl găsesc în mașină?
-Probabil.
-Okk, revin.
Fug repede și dau de el plasat frumos în torpedou. Sunt tareee.
-Am revenit. Ăsta e.
-Ok. Numărul mașinii.
-Hmm, se termină în ceva cu NK, nu îl aveți în procesul ăla verbal.
– Îl caut. Câți km are la bord?
-Hmm, ce întrebare bună. Vreo 15.000? Vreți să mă duc iarați să mă uit?
– Lăsați.
-Jante?

Atunci mi-am dat seama că discuția nu merge în direcția bună. Am zâmbit, m-am uitat la el și i-am spus suav:

-Domnule, uitați, soțul meu chiar a crezut că sunt mai puțin blondă când m-a trimis să îi aduc mașina aici.

Se uită la mine, scoate un zâmbet minuscul și zice:

– Vă sun eu când suntem gata.

Mândră ca o floare că m-am descurcat, îi povestesc soțului cum uite ce simpatică sunt eu și că funcționează să faci mișto de tine și că știu că știe că mă descurc oricând cu mașinile și că are încredere în mine.

Iau mașina seara, văd că i-ar trebui și combustibil și îl sun pe soț:

-Dragă, ce îi trebuie la mașina asta?
-Motorină.
-Bunn, mă duc să îi pun.
-Ok.

Peste 3 minute îmi sună telefonul:

-Dragă, auzi, să nu cumva să bagi motorină în locul de AdBlue. Ai băgat deja?

Acuma, eu chiar credeam că ne alintăm numai cu blondismele și că avea încredere că măcar știu să citesc. Se pare că nu…